Se aproprie cu pași repezi vara, anotimpul bucuriei, al plimbărilor și al distracțiilor.

Sunt convinsă că ți-ai făcut deja planuri de vacanță. Ce-ar fi să mai adaugi și o carte, pentru că, nu-i așa, orice idee bună îți poate îmbogăți experiența? Te rog să pui în geamantanul scurt, acela pe care îl ții aproape de inimă, cartea Doamnei Veronica D. Niculescu, “O vară cu Isidor”, și te asigur că nu vei regreta.

Vei călători, fie și imaginar, spre București și spre Sinaia, ghidat de Serena, o fetiță curajoasă și isteață, și de Isidor, un condor înțelept și puțin, dar puțin, temător. Ai citit bine, am scris C-O-N-D-O-R, deci nu condur, precum papucul, nici cangur, renumit pentru marsupiul său. Din dicționar aflăm o informație importantă: condorul este cel mai mare vultur cu capul și cu gâtul golaș, aparent complet mut, care trăiește în munții Americii de Sud, desemnat simbolul național al unor țări, precum Argentina, Chile sau Peru. Apare fireasca întrebare: cum a ajuns condorul în spațiul nostru?... Era o întâmplare pe care condorul a revăzut-o în minte în cei 40 de ani petrecuți la Zoo Băneasa. În munții D`Or trăiau pe creasta crestelor, zburând în spuma norilor, sorbind din roua zorilor mama condor, tata condor, împreună cu Juniorul lor. Dar într-o noapte lungă, un pescador l-a luat pe mândrul puișor și după un drum îngrozitor, l-au pus în gratii pe uluitorul visător.

Fata cu păr lung și drept de culoarea castanelor, încălțată cu bascheți verzi, a hotărât să-l elibereze pe condorul Isidor, dar, cum fusese prizonier de zeci de ani, acesta nu-și putea desprinde trupul de la sol. Uimită, Serena a descoperit că Isidor putea să citească și să scrie. Aici, îți dezvălui un secret : câteva din capitolele cărții sunt scrise chiar de ... condor. Decisă să-i redea prietenului înaripat libertatea și bucuria zborului, Serena a plecat împreună cu Isidor spre Sinaia, locul binecuvântat cu frumusețe și cu noblețe.

Sigur că din aventura lor nu putea lipsi prezentare de modă retro cu pelerine fermecate, cu cercei, cu mânuși albe, cu evantaie. Isidor află că există o altfel de lume, cu toate că până atunci se văzuse doar în oglinda reacțiilor celorlalți, în ochii și-n cuvintele lor, în spaima stârnită de înfățișarea lui deosebită.

... Povestea continuă, dar acum ai înțeles că e foarte bine să o trăiești direct, să o pipăi cu ochii tăi, să-i simți parfumul și dulceața. Dacă îți place aventura, nu întârzia, pornește pe urmele Serenei și ale lui Isidor și vei înțelege că “îmbrățișarea este opusul gardului”.